Jurnalele de stiri au prezentat cu insistenta, in ultimele doua saptamini, “afacerea
MISA”, o poveste care devine tot mai complexa pe zi ce trece, dupa principiul
bulgarelui de zapada. Operatiunile Parchetului si ale politiei impotriva organizatiei
Miscarea de Integrare Spirituala in Absolut (MISA), condusa de Gregorian Bivolaru ,
au captat atentia opiniei publice, mai ales ca scandalul ofera toate ingredientele
unei telenovele de succes: sex (cu varianta sex in grup), pornografie, spiritualitate
si mistere, precum si citeva lovituri de teatru, dintre care regasirea fratilor
desperecheati. Autoritatile au perchezitionat mai multe locuinte ale organizatiei,
in Bucuresti, au confiscat tone de materiale pornografice, au audiat peste 100
de adepti ai sectei, liderul ei a aparut pe toate canalele de televiziune si pe
prima pagina a ziarelor, a fost arestat si apoi eliberat. MISA este insa, potrivit
specialistilor, numai una dintre cele aproximativ 350 de grupari cu caracter religios
active pe teritoriul Romaniei. Evenimentele recente ridica problema situatiei
sectelor la noi, caz studiat de sociologi, psihologi si chiar SRI. Dincolo de
orice ingrijorare sau mirare fata de apartenenta unora sau altora la diverse secte
si grupari religioase, subiectul este important, tocmai pentru a nu emite sentinte
pripite si pentru a nu trata cu eventuala indiferenta lucruri care i-ar putea
afecta atit pe cei implicati, cit si intreaga societate.

Saracia si perspectivele neclare fac din Romania un teren fertil pentru traficantii
de iluzii. Tot mai multi romani, imbolditi de speranta mintuirii sau tentati de
avantajele materiale pe care le ofera in prima faza sectantii, sint racolati de
nenumaratele organizatii obscure aparute imediat dupa caderea regimului comunist
si ajunse deja intr-o perioada de relativa inflorire. Despre acest subiect s-a
discutat inca de la inceputul anilor ‘90, o perioada in care lumea parea mai mult
decit dornica sa caute formule neconventionale si miraculoase de iesire dintr-un
impas aparent cronicizat. Fenomenul evolueaza mai degraba in functie de o atitudine
decit de o conjunctura. “Mai mult decit lipsa credintei, ceea ce frapeaza la tinerii
de astazi este disponibilitatea fata de tot felul de credinte”, spunea sociologul
Daniele Hervieu-L?ger. S-a vehiculat ideea ca mai mult decit altii, romanii ar
fi dispusi sa se lase sedusi de promisiuni direct proportionale cu marile lor
frustrari si sperante.

Expresia unei disidente sociale

Omul “postmodern” s-a indepartat de credinta, religiile consacrate nu-l mai satisfac
intru totul; nu mai accepta neconditionat preceptele traditionale, atitudine ce
i s-ar parea dogmatica si retrograda, cauta intelesuri noi in textele vechi si
este gata, in numele tolerantei, sa faca loc in universul sau spiritual unor ingrediente
exotice. Astfel se explica interesul general pentru modalitati alternative religiei,
care a crescut constant in ultimii ani, fenomen sesizat in primul rind de strategii
industriei de divertisment, care s-au orientat in consecinta, astfel incit cartile
de initiere in domeniul ezoteric au atins tiraje impresionante, iar numeroasele
filme si seriale televizate care pun in scena fenomene supranaturale, vampiri
si vrajitoare, au urcat in topurile de audienta. Insusirea unor elemente ale budismului
(socotit, potrivit sondajelor internationale, “cea mai toleranta si completa religie”,
prin importanta pe care o acorda meditatiei si tacerii), inclusiv a unor prescriptii
dietetice sau erotice, nu este condamnabila. Atunci cind acest interes capata
forme patologice, fenomenul este insa de natura sa ingrijoreze.

Amestec de religii

“Sectele sint grupari religioase de dimensiuni mici, desprinse de biserica oficiala
a unui stat, un grup inchis, alcatuit din adeptii unei anumite doctrine. Semnificativ
este faptul ca sectele resping majoritatea stilurilor de viata, precum si setul
de valori existent intr-o societate. Oricum, sectele sint, de cele mai multe ori,
expresia unei disidente sociale. Ele urmaresc sa raspunda unor nevoi fie individuale,
fie de grup, care sint resimtite ca pareri impuse de o societate sau de catre
sistemul religios dominant”, explica sociologul Traila Cernescu, director al institutului
CURS.

Pe teritoriul Romaniei, deosebit de virulente sint sectele care practica doctrine
eclectice (amestec de elemente crestine, budiste, yoga etc.) si se remarca printr-o
“fatada” religioasa, putindu-se usor discerne eforturile unor centre de coordonare
mondiala de a impune o “noua ordine” nu numai cultica sau sociala, ci si politico-economica.
Cu astfel de preocupari se remarca secta “Copiii Domnului”, grupare interzisa
in cele mai multe tari europene. Acuzata de pedofilie, santaj, prostitutie, corupere
si sechestrare de minori, secta a fost implicata in mai multe procese deschise
in tari europene, SUA si Australia. In Romania, secta isi desfasoara activitatea
sub acoperirea unei Fundatii cu sediul in Bucuresti, inregistrata ca “organizatie
caritabila” in iulie 1994. “In realitate, fundatia a organizat “ashram”-uri in
mai multe localitati. In aceste nuclee inchise, adeptii sint indoctrinati conform
“profetiilor” liderul sectei, David Moses Berg, care proclama ca “intreaga societate
umana este o creatie a Satanei”. Pentru a “determina pe puternicii acestei lumi
sa se lepede de Satana”, tinerele adepte ale sectei sint indemnate sa acosteze
persoane publice in scopul practicarii asa-numitului “flirty-fishing”, asimilabil
prostitutiei. “Aveti singura responsabilitate de a aduce in aceasta lume mesajul
iubirii, realizind noua noastra viata numai prin Gratie, nu prin munca”, sustine
Berg. Grupurile sectei unde se practica acest fel de “viata crestina” se autointituleaza
“case”, in care adeptii (unii dintre ei minori) practica promiscuitatea sexuala
sub pretextul “studierii legilor vietii in cadrul comunitatii”, se arata in raportul
SRI.

Spalarea creierului si fanatismul extrem

Dincolo de fatada cultica, sectele desfasoara activitati ce tin de militantismul
politico-social, avind contingente cu culegerea sistematica de informatii prin
structuri specializate ilegale si chiar cu terorismul international.

In Romania activeaza ilegal gruparea “Ananda Marga” (“Calea Fericirii”) si secte
fundamentalist-islamice de sorginte siita si wahabbita. Gruparea sectanta hindusa
“Ananda Marga” (“Calea Fericirii”) este prezenta in Romania de ramura “Ananda
Marga Universal Relief Team”. Fondata in 1963 in India si pentru fanatismul religios
al adeptilor sai secta are antecedente extremist-teroriste notorii, fapt pentru
care este interzisa in mai multe state. Din 1982, pe plan international nu a mai
revendicat si nici nu a mai fost suspectata de activitati cu caracter extremist.

Secta isi propune “sa se implice activ in schimbarea lumii, sa lupte atit impotriva
comunismului, cit si a capitalismului, pentru a instaura in intreaga lume o societate
construita pe principiul “PRAUD” – o forma de anarho-sindicalism primitiv. Gruparea
este cunoscuta in plan international prin practicile sale de racolare de adepti
din rindul copiilor institutionalizati. Prin claustrare, impunerea unui program
rigid si dezumanizant si a unui regim alimentar sarac in proteine, minorilor li
se inoculeaza ideea “naturii divine”, se arata in studiul SRI.

Sinucideri in masa

In afara Romaniei, lucrurile stau mult mai rau, daca este sa ne amintim citeva
dintre marile tragedii provocate de astfel de grupari, cum ar fi cazul sectei
“Biserica Crestina Templul Poporului”, ai carei adepti s-au sinucis in masa, la
29 noiembrie 1978, in Guyana. Mai bine de 1.000 de oameni au acceptat aceasta
finalitate cu certitudinea unei iminente apocalipse. Tragedii similare s-au intimplat
si cu membrii Sectei Davidienilor, din Statele Unite (1993), sau cu cei ai sectei
“Ordinul Templului Solar” (1997). In vara anului 2000, o alta grupare a mortii,
“Biserica Restaurarii celor Zece Porunci” din Uganda, a ingrozit mapamondul printr-un
masacru de proportii, soldat cu sute de victime.

Grefate mai putin pe frustrarile unui popor si mai mult pe slabiciunile general
umane, sectele au succes, reusind sa-si transforme simpatizantii in adepti cu
obedienta oarba. Interzise pe vremea regimului comunist, sectele s-au inmultit
si in Romania imediat dupa schimbarea sistemului politic. “In ultima vreme se
semnaleaza penetrarea in Romania a unor secte de orientare milenarist-agresiva,
functionind ilegal sub diverse denominatiuni”, se arata intr-un raport SRI din
2003.

Forta malefica a sectelor

Fenomenul aparitiei sectelor, generalizat la nivel international, este invers
proportional cu dinamica religiilor recunoscute si pus in evidenta de sondaje
ce evalueaza audienta marilor religii traditionale in rindul publicului occidental.
Potrivit unui studiu realizat in 1994, doar 67% din francezi se declarau catolici,
fata de 81% cu opt ani mai devreme; in schimb, 71% credeau in telepatie si 60%
in astrologie. La tineret, tendinta este si mai clara: in 1997, doar 46% din francezii
cu virste intre 18 si 24 de ani isi afirmau credinta in Dumnezeu, fata de 62%
in 1977 si 81% in 1967. 40% din tineri se declara “fara religie”, dar multi dintre
ei sint gata sa creada in reincarnare, astrologie, farmece, vrajitorii, extraterestri
si demoni. Tendinte similare atesta si studiile realizate recent in alte state
occidentale sau in state din Europa de est.

Cercetatorii estimeaza numarul unor astfel de “asociatii cu caracter spiritual”
la 2.000 in Statele Unite, 1.500 in Japonia, 800 in Franta – repertoriul lor incluzind
grupuri psihotehnice, cluburi de yoga si asa- numite noi comunitati crestine.
Romanii se declara insa, intr-o majoritate covirsitoare, crestini (90%), multi
dintre acestia socotindu-se chiar crestini practicanti. Cu toate acestea, structurile
care au, mai nou, succes si in Romania, promoveaza, de fapt, un amestec de crestinism,
budism si chiar practici samaniste ca “odihna in Duhul” (similara transei mistice)
sau “betia cu Duh Sfint” (accese de ris necontrolate). “Respectivele structuri
sectare propaga dogme subversive: din punctul lor de vedere, statului, natiunii,
guvernului si institutiilor sale le-ar corespunde “o forta malefica”, constituind
“o ierarhie satanica”, pe care adeptii trebuie sa o combata prin vorba si fapta.
Sectele de acest fel dezvoltate pe substraturi doctrinare necrestine nu sint mai
putin periculoase: Atentatul comis de adeptii sectei “AUM” in 1995, la metroul
din Tokyo, sau sinuciderea in grup a membrilor gruparii californiene “Heaven’s
Gates” sint dovezi ale acestui lucru”, se arata in raportul SRI.

Refugiu in pseudovalori

Sociologul prof. Ioan Mihailescu arata ca sectele se manifesta “impotriva lumii”,
intrucit ele apar din frustrarile impuse de societate si functioneaza ca modalitati
de raspuns a acesteia prin refugiul in valorile religioase. “Sectantii urmaresc
o serie de obiective, dintre care cele mai semnificative se refera la depasirea
sentimentelor de frustrare prin inlocuirea lor cu sentimentul perfectionarii religioase
si privilegiul salvarii in lumea de apoi.

De asemenea, ele urmaresc constituirea unor comunitati ale celor puri si perfecti”,
explica sociologul Traila Cernescu, director CURS. “In general, membrii sectei
considera celelalte grupari religioase ca fiind eronate si apreciaza societatea
globala drept decadenta sau diavoleasca. Din perspectiva sociologica, se pune
intrebarea pina unde se poate spune ca sectele reprezinta o aventura a spiritului
uman. Raspunsul la o astfel de intrebare necesita cunoasterea motivatiilor reale
ale fiecarui fapt studiat. Oricum, declaratia drepturilor omului si Cetateanului
de la 1789 prevede, in articolele 10-11, ca “nimeni nu poate fi tras la raspundere
pentru opiniile sale, fie ele chiar religioase, daca manifestarea lor nu tulbura
ordinea publica stabilita prin lege. Comunicarea libera a gindurilor si opiniilor
este unul dintre drepturile cele mai de pret ale omului”. Prin urmare, orice cetatean
poate sa vorbeasca, sa scrie si sa tipareasca liber, in afara cazurilor prevazute
de lege, in care va trebui sa raspunda la folosirea abuziva a acestei libertati.
Cu alte cuvinte, libertatea consta in a putea face tot ce nu dauneaza altuia,
explica sociologul Traila Cernescu.

Tinerii, primii racolati

Am gasit acest articol pe www.martorii.ro si m-am gandit ca ar putea fi de folos multora, mai ales acelora care sunt sau
au fost atrasi in organizatii sau grupuri, aparent biblice, dar, in realitate,
foarte indepartate de Biblie si de invatura crestina a lui Isus Hristos.

Biserici abuzive

de Pat Zukeran

    Tuturora ne sunt cunoscute cultele tradiţionale[...]. Există însă alte grupări
cu caracteristici cultice care nu corespund ca profil cultelor tradiţionale. Numite
uneori “biserici abuzive” sau chiar “culte bazate pe Biblie”, ele par la prima
vedere a fi ortodoxe în aspectele doctrinare. Ceea ce distinge însă aceste grupări
sau biserici de creştinismul autentic ortodox sunt metodologia abuzivă şi filozofia
cultică de slujire religioasă. În cartea sa, Biserici care abuzează, Dr. Ronald Enroth examinează cu îngrijorare câteva dintre aceste biserici răspândite
în Statele Unite. El dezvăluie metodele cultice de care uzează aceste grupări
şi evidenţiază câteva semne distinctive ale bisericilor abuzive. La acest punct
voi prezenta pe scurt fiecare din aceste caracteristici şi câteva reperate de
mine. Mai târziu voi discuta toate aceste caracteristici pe larg.

Prima: bisericile abuzive au un stil de conducere orientat spre controlul individului.

A doua : liderii acestor biserici folosesc deseori manipularea pentru a obţine supunerea
completă din partea membrilor.

A treia: este prezent un stil de viaţă rigid, reglementat, implicând numeroase cerinţe
şi precizări detaliate pentru viaţa de zi cu zi.

A patra: bisericile tind să-şi schimbe frecvent numele, îndeosebi atunci când se fac
dezvăluiri în mass-media.

A cincia: denunţarea altor biserici este obişnuită, pentru ca se consideră superioare
tuturor celorlalte biserici.

A şasea: aceste biserici au un complex de persecuţie şi se văd pe ele ca fiind persecutate
de lume, de presă şi de celelalte biserici creştine.

A şaptea: bisericile abuzive îşi fixează ca ţintă adulţii tineri cu vârsta între 18 şi
25 de ani.

Al optulea, şi cel din urmă semn al bisericilor abuzive este marea dificultate pe care
o au membrii să iasă afară sau să părăsească aceste biserici, un proces marcat
adesea de probleme sociale, psihice şi emoţionale. Cei implicaţi într-o biserică care pare să reflecte aceste caracteristici ar
fi înţelepţi să evalueze temeinic situaţia şi să părăsească biserica dacă este
potrivit. Rămânerea poate spori riscul afectării relaţiilor de familie şi măreşte
probabilitatea de pierdere a perspectivei de viitor. Membrii acestor biserici
dezvoltă adesea o percepţie distorsionată a realităţii, nu au încredere în oameni,
şi suferă de stres, team ă şi depresie . Unii foşti membri continuă chiar să experimenteze
aceste lucruri după scăparea dintr-o biserică abuzivă. Există de asemenea câteva
cazuri dovedite în care asocierea cu o biserică abuzivă a dus la moartea respectivilor
sau a rudelor lor. Unele din aceste grupări au reţele de biserici surori. În alte cazuri aceste
grupări s-au desprins din denominaţiuni mai însemnate. Uneori grupurile noi au fost denunţate de denominaţiunea de bază. Asemenea grupuri
adesea se deghizează prin schimbarea frecventă a numelui organizaţiei, în special
după publicitatea negativă. Această practică face şi mai dificilă pentru omul nebănuitor stabilirea naturii
acestor organizaţii. Unele biserici abuzive au servicii în şcoli în toată ţara.
În unele campusuri universitare asemenea mişcări studenţeşti sunt printre cele
mai mari grupuri din centrele respective. Este important ca toţi creştinii de
astăzi să cunoască Biblia şi să ştie cum să recunoască asemenea biserici, astfel
încât să nu cadă în capcana lor. Pentru a-i ajuta pe oameni să-şi dea seama mai
bine de bisericile care abuzează de membrii lor, vreau acum să parcurg mai detaliat
cele opt caracteristici pe care le-am menţionat.

1. Conducere orientată spre controlul individului

    Un aspect central al bisericii abuzive este stilul de conducere orientat
spre controlul individului. Liderul dintr-o biserică abuzivă este dogmatic, încrezut,
arogant şi punctul spiritual de focalizare în viaţa celor ce-l urmează.

    Liderul pretinde că este mai în armonie cu Dumnezeu din punct de vedere spiritual
decât oricare altul. El susţine că are pătrunderea în Scripturi pe care n-o mai
are nimeni.

    Sau ar putea afirma că primeşte revelaţii personale de la Dumnezeu. Din cauza
acestor pretenţii poziţia şi punctele de credinţă ale liderului nu pot fi puse
la îndoială.

    Afirmaţiile lui sunt definitive. Pentru membrii acestui tip de biserică sau
grupare punerea la îndoială a liderului este echivalent cu punerea la îndoială
a lui Dumnezeu. Deşi  s-ar putea ca liderul să nu iasă la rampă şi să susţină
acest fapt, această atitudine este evidentă din tratamentul la care sunt supuşi
cei care contestă sau provoacă liderul. Liderul mişcării ia deseori decizii personale
pentru discipolii lui. Gândirea pe cont propriu este interzisă; astfel discipolii
devin dependenţi de lider. În ierarhia unei asemenea biserici liderul nu este
sau tinde să nu fie răspunzător în faţa nimănui. Chiar dacă există şi un comitet
de bătrâni, de obicei acesta este compus din oameni loiali liderului sau care
nu intră niciodată în dezacord cu el. Acest stil de conducere nu este unul aprobat
de Biblie. Conform Scripturii toţi credincioşii au în egală măsură acces la Dumnezeu
şi sunt egali înaintea lui pentru că toţi suntem creaţi după imaginea lui şi ne
aflăm sub autoritatea Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu. În 1 Tesaloniceni 5:21 credincioşii
sunt sfătuiţi să măsoare toate învăţăturile cu Cuvântul lui Dumnezeu. Fapte 17:11
arată că şi chiar apostolul Pavel era sub autoritatea Bibliei, iar bereenii au
fost lăudaţi pentru că verificau învăţăturile lui Pavel cu ajutorul Scripturilor.
Liderii şi laicii trebuie deopotrivă să trăiască conform Scripturii.

2. Manipularea membrilor

    Bisericile abuzive se caracterizează prin manipularea membrilor. Manipularea
este folosirea de forţe exterioare pentru a-i determina pe alţii să facă ceea
ce vrea cineva. Aici manipularea este folosită pentru a-i face pe oameni să se
supună conducerii bisericii. Tactica manipulării include folosirea sentimentului
de vinovăţie, presiunea privirii încruntate, intimidarea şi ameninţarea cu judecata
lui Dumnezeu pentru neascultare. Deseori disciplina severă este administrată în
public pentru a asigura ridiculizarea şi înjosirea. O altă tactică este politica “păstoririi”. Această strategie, aşa cum este practicată
în multe biserici abuzive, pretinde fiecărei persoane să fie personal răspunzătoare
în faţa altei persoane mai experimentate. Acesteia  trebuie să i se dezvăluie
toate gândurile şi sentimentele profunde, şi cu ea trebuie discutate deciziile
viitoare. Informaţiile personale respective nu sunt folosite pentru a ajuta membrul,
ci pentru a-l controla. Un alt mijloc de control este izolarea. Bisericile abuzive ar putea tăia contactul
între un membru nou şi familia lui, vechii prieteni şi oricine altcineva neasociat
cu biserica. Cât de diferit este acest stil de conducere de conducerea lui Isus, păstorul
cel bun care-şi conduce oile în mod iubitor, tandru, umil şi cu sacrificiu de
sine.

3. Un stil de viaţă rigid, reglementat prin multe legi

    A treia caracteristică a bisericilor abuzive este stilul de viaţă rigid,
legalistic al membrilor lor. Inflexibilitatea este rezultatul natural al stilului
conducerii. Bisericile abuzive pretind o devoţiune neşovăitoare faţă de biserică
de la discipolii lor. Supunerea faţă de biserică are prioritate în raport cu supunerea
faţă de Dumnezeu, familie sau orice altceva. Deseori membrilor li se cere sau sunt constrânşi să asiste la studii biblice
cinci, şase sau şapte zile pe săptămână. Există cerinţa să se meargă în evanghelizare;
trebuie atinsă o anumită cotă de contacte cu oamenii, iar unele biserici chiar
le cer membrilor să completeze fişe de evidenţă a timpului, consemnând câte ore
au petrecut în evanghelizare, etc. Se fac agende de lucru zilnice aşa încât persoana
îndeplineşte fără sfârşit serviciul cerut de biserică. Nişte foşti membri ai unei biserici abuzive mi-au povestit că lucrau pentru biserica
lor de la 5 dimineaţa până la 12 noaptea cinci zile pe săptămână. Membrii acestor
biserici întrerup şcoala, încetează să mai lucreze sau chiar îşi neglijează familiile
pentru a face lucrarea cerută de biserică. Există de asemenea linii directoare
pentru ţinută, întâlniri, finanţe şi aşa mai departe. Asemenea detalii sunt considerate
de importanţă covârşitoare în aceste biserici. În bisericile de acest fel, oamenii
încep să-şi piardă identitatea personală şi ajung să acţioneze ca roboţii programaţi.
De multe ori presiunea şi cerinţele bisericii fac ca unii membri să cedeze nervos
sau să cadă într-o depresie severă. Când mă gândesc la aceste caracteristici îmi
amintesc de cuvintele lui Isus despre fariseii care “leagă sarcini apăsătoare
şi cu greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu
vor să le mişte” (Mat. 23:4). Ce contrast cu stilul de conducere al lui Isus care
a spus: “Veniţi la mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă.
Luaţi jugul meu asupra voastră… Căci jugul meu este bun şi sarcina mea este
uşoară.” (Mat. 11:28-30).

4. Schimbarea frecventă a numelui  grupării sau bisericii

    A patra caracteristică a bisericilor abuzive este o rutină de schimbare sistematică
a numelui bisericii sau serviciului din campusul universitar. Adesea schimbarea
numelui este reacţia la publicitatea nefavorabilă din partea mass-media. Unele
biserici abuzive şi-au schimbat numele de mai multe ori în cursul a câţiva ani.
Dacă eşti într-o astfel de biserică care şi-a schimbat de mai multe ori numele
datorită publicităţii negative sau dacă simţi o presiune necontenită să satisfaci
cerinţele ei, este probabil timpul să evaluezi cu grijă activitatea bisericii
şi participarea ta la ea.

5. Denunţarea celorlalte biserici

    Să analizăm acum o a cincea caracteristică: bisericile abuzive denunţă de
obicei toate celelalte biserici creştine. Ele se consideră o elită spirituală.
Ele simt că sunt singurele care au adevărul şi că toate celelalte biserici sunt
corupte. Astfel ele nu se asociază cu alte biserici creştine. Adesea se referă
la ele însele ca la un grup special aşa ca “Beretele Verzi ale lui Dumnezeu”,
“Rămăşiţa fidelă” sau “Armata lui Dumnezeu din timpul sfârşitului”. Există un
sentiment de mândrie în bisericile abuzive pentru că membrii simt că au o relaţie
specială cu Dumnezeu şi cu mişcarea Lui în lume. În cartea lui, Biserici care abuzează, Dr. Ron Enroth citează cuvintele unui fost membru al unui asemenea grup: “Deşi
nu am spus-o deschis, în adâncul inimii noastre simţeam că nu era nici un loc
în lume asemenea adunării noastre. Ne imaginam că restul creştinătăţii era plecată
în pauza de masă”. Biblia însă arată clar că din punct de vedere spiritual nu
există grupuri sau biserici de elită. Efeseni 4:3-6 spune: “Faceţi orice efort
să pă stra ţi unitatea spiritului prin legătura păcii. Există un singur corp şi
un singur spirit, aşa cum aţi fost chemaţi la o singură speranţă, atunci când
aţi fost chemaţi, un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez; un singur
Dumnezeu şi Tată al tuturor.” Biserica creştină universală este unită prin acelaşi Dumnezeu, acelaşi spirit
sfânt şi prin punctele de credinţă fundamentale ale Bibliei care includ lucruri
ca autoritatea Scripturii, moartea şi învierea lui Cristos, justificarea numai
prin credinţă, etc. În aceste adevăruri centrale noi rămânem uniţi. O biserică
care crede că este o elită şi nu se asociază cu celelalte biserici creştine, nu
este motivată de spiritul lui Dumnezeu, ci de mândria dezbinatoare.

6. Complexul persecuţiei

    A şasea caracteristică urmează firesc. Din cauză că bisericile abuzive se
văd pe ele însele ca o elită, ele se aşteaptă la persecuţie în lume şi chiar o
alimentează. Critica şi demascarea din partea mijloacelor de informare sunt văzute
ca dovezi că ele sunt biserica adevărată persecutată de Satan. Totuşi persecuţia
atrasă de bisericile abuzive este diferită de persecuţia care a venit peste Isus
şi apostoli. Isus şi apostolii au fost persecutaţi pentru predicarea adevărului. Bisericile
abuzive îşi atrag o mare parte din publicitatea negativă datorită propriilor lor
acţiuni. Însă orice critică primită, indiferent din ce sursă, creştină sau lumească,
este văzută întotdeauna ca un atac al lui Satan, chiar dacă critica este bazată
pe Biblie. Aceasta face dificilă depunerea de mărturie unui membru dintr-o asemenea
biserică pentru că el va vedea încercarea ta de a împărtăşi evanghelia cu el drept
persecuţie. Adesea în cazuri ca acestea când sunt acuzat că persecut, răspund
doar atât: “Sunt aici şi vorbesc cu dumneavoastră din Cuvântul lui Dumnezeu în
care spuneţi că credeţi. Cum poate fi acest lucru persecuţie?” Această abordare
permite uneori continuarea dialogului cu un membru al unei biserici abuzive căruia
i s-a spălat creierul să creadă că orice opoziţie este persecuţie.

7. Fixarea ca ţintă a adulţilor tineri

    A şaptea caracteristică a bisericilor abuzive este că ele tind să-şi fixeze
ca ţintă adulţii tineri cu vârsta între 18-25 ani, care se află în clasa mijlocie,
bine educaţi, idealişti şi adesea creştini imaturi. Adulţii tineri constituie
grupa perfectă de vârsta asupra căreia să se concentreze, fiindcă ei sunt adesea
în căutarea unei cauze pentru care să trăiască şi au nevoie de dragoste, afirmare
şi acceptare. Deseori aceste biserici asigură aceste lucruri, iar liderii îşi asumă frecvent
rolul de părinţi surogat.

8. Proces dureros de retragere

A opta caracteristică este un proces de ieşire dureros şi dificil. Membrii din
multe biserici de acest gen se tem să plece din cauza intimidării, a presiunii
şi a ameninţării cu judecata divină. Uneori membrii care se retrag sunt hărţuiţi
şi urmăriţi de liderii bisericii. De cele mai multe ori foştii membri sunt ridiculizaţi
în public şi umiliţi în faţa bisericii, iar celor care rămân li se spune să nu
se asocieze în nici un fel cu un fost membru. Această practică este numită evitare.
Mulţi care părăsesc biserici abuzive, din cauza spălării creierului şi a intimidării
simt că parcă l-ar părăsi pe Dumnezeu însuşi. Nici unul din foştii membri nu se
va mai asocia cu ei, şi se vor simţi izolaţi, abuzaţi, timoraţi în faţa lumii.
Un fost membru al unui serviciu în campus a spus:

    “Dacă pleci fără aprobarea conducerii, condamnarea şi vinovăţia sunt îngrămădite
asupra ta. Pastorul meu mi-a spus că el crede a fi satanic din partea mea să plec
şi că se îndoieşte că-mi voi putea continua experienţa salvării”.

    Permiteţi-mi să închei această disertaţie, dezvăluindu-vă câteva moduri practice
de a ajunge la cei care sunt prinşi în biserici abuzive. Mai întâi trebuie să
începem cu o rugăciune personală. Depunerea de mărturie către cei cu creierele
spălate din bisericile abuzive este adesea o provocare serioasă. Deseori liderii
nu vor permite unui membru individual să se întâlnească cu unul din afară, neînsoţit
de un bătrân, de o persoană mai experimentată care este antrenată în dezbateri
şi/sau intimidare. Astfel trebuie să ne rugăm (1) pentru o şansă de a vorbi cu
respectivul şi (2) ca el să fie deschis la ce avem noi de împărtăşit.

    În al doilea rând, confruntă în mod iubitor persoana cu câteva subiecte biblice.
Adesea bisericile abuzive au o învăţătură bizară ori o eroare teologică care poate
fi evidenţiată. În cartea sa Biserici care abuzează, Dr. Ron Enroth prezintă cu probe câteva exemple în acest sens. De pildă, liderul
unei biserici avea învăţături ciudate bazate pe revelaţiile lui extrabiblice pretins
divine.
¹ Acestea includeau legi dietetice, comportamentul sexual, decorarea căminului
şi altele. Liderul unui alt grup îi numea pe doctori “zeităţi medicale”. El de
asemenea afirma că medicamentele au nume demonice şi că dacă sunt luate predispun
la influenţa demonilor.
² Relevarea erorilor, inconsistenţelor şi a punctelor de credinţă bizare poate
deschide mintea interlocutorului şi îl pregăteşte să înceapă să pună întrebări.

    În al treilea rând, arată-i articole care s-ar putea găsi în ziare sau reviste
în legătura cu biserica lui. Cartea din care am citat deja de mai multe ori, Biserici care abuzează, este o resursă excelentă. Cheia este să-l determini pe interlocutor să înceapă
a se interesa, punând întrebări şi căutând el însuşi răspunsuri. Spune-i să testeze
orice cu Scripturile şi să nu se reţină să întrebe. Dacă liderul are reţineri
sau ezită să răspundă la întrebările oneste ale unui membru, maturitatea conducerii
acestuia ar putea fi privită ca suspectă. Isus a zis că adevărul este un instrument
al libertăţii, nu al încătuşării. El a spus: “Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul
vă va face liberi” (Ioan 8:32).

___________________________

(c) 1993 Probe Ministries.

 Note:

1. Ronald Enroth, Churches That Abuse (Grand Rapids, Mich: Zondervan, 1992), 
p. 128.

Partasia sau Prietenii lui Smith

Cum sã identific o sectã?

LUCRURILE PE CARE LE AU IN COMUN

“Confuzia religioasa care domneste in zilele noastre este mai mare ca oricand! O explicatie
o constituie inmultirea falsurilor spirituale la o rata alarmanta. Unul din semnele
vremurilor este aceasta proliferare de culte, secte, de miscari religioase false
si de profeti falsi (Mat.24), dar care totusi, cu nici un chip, nu poate fi confundata
cu fenomenul diversitatii religioase si varietatii de miscari care exista in lume.
Tot mai mult oamenii se intreaba, “Cum pot sa deosebesc falsul de original ?”,
“Cine sunt adevaratii crestini?”, “Care biserica este buna?”

Aceasta confuzie poate fi dispersata de indata ce se efectueaza o observare constanta
a practicilor, doctrinelor si atitudinilor. Insa, confuzia poate disparea total
de indata ce aplicam testul Scripturii in analizarea doctrinelor si afirmatiilor
acestor grupuri, deoarece Scriptura este insuflata de Dumnezeu si ea este criteriul
final in chestiuni de credinta. Ea il prezinta pe adevaratul Mesia in termeni
care nu pot fi confundati sau gresit interpretati.

De aceea in urma unor astfel de analize, pentru care le suntem datori unor apologeti
de seama ai Bisericii, s-au descoperit caracteristici care se intalnesc la fiecare
grup. Nu toate grupurile sunt caracterizate de aceste trasaturi comune, dar au
unele care se gasesc si la celelalte. Folosindu-le veti putea sa determinati daca
emisarii unui grup sau ai altuia fac parte din acest fenomen al sfarsitului la
care am facut referire. Datorita parametrilor descrisi in Biblie, ai unui adevarat
grup de crestini, nu mai trebuie sa va lasati amagiti de oricine, a venit sau
vine, in numele lui Hristos!

EXPLOATAREA FINANCIARA. In loc de a apela la harul lui Dumnezeu ca mijloc de colectare de fonduri,
cultele pretind membrilor lor sa “dea” un anumit procent, sau sa “daruiasca” din
bunurile lor personale. Tot la fel de mult timp se dedica banilor cat lucrarii
spirituale ! In cazurile mai bizare insa, membriilor (sau chiar posibililor membrii),
li se cere sa-si incredinteze toate averile organizatiei. Membrii devin sclavii
organizatiei si depind de ea pentru orice.

INVATATURI BIBLICE INCOMPLETE, INCONSECVENTE. De regula, se concentreaza doar asupra unor adevaruri biblice in loc de a studia
intreg sfatul (Cuvantul) lui Dumnezeu (din pacate, aceasta trasatura se observa
si la biserici crestine respectabile!). Adeseori, acorda mai multa atentie invataturilor
liderilor sau fondatorilor propriei organizatii, decat Scripturilor. Invatatura
lor este uneori un colaj de texte biblice care nu au nici o legatura imediata.
Deductiilor le sunt aplicate ideile preconcepute ale miscarii. Pe calapodul doctrinelor
specifice acestea sunt fortate sa se potriveasca ! Chiar daca nu ies in fata cu
multe din aceste doctrine cultice, urmariti-le tehnica de studiere a Bibliei si
veti observa folosirea unor texte a caror concluzie directa si evidenta, o evita.

MINIMALIZAREA, DEFORMAREA SAU NEGAREA DUMNEZEIRII DOMNULUI ISUS HRISTOS. In ciuda afirmatiilor clare ale Scripturii, aceste grupuri insista sa demonstreze
ca Isus nu este Dumnezeu. Folosesc trucuri necinstite, cum ar fi introducerea
de cuvinte, neaflate in original, in textul biblic (vezi, Martorii lui Iehova)
sau deductii nefondate si nesprijite de intreaga marturie a Scripturii pentru
a ocoli invatatura categorica a Bibliei asupra acestui subiect.

MISTERIOASE DESCOPERIRI (REVELATII) CUNOSCUTE DOAR LOR. Invataturile grupului nu se pot intelege fara ajutorul lor. Pana ce nu sunt
cunoscute regulile lor speciale, pe care doar ei le cunosc, nu se poate afla adevarul
! Astfel, omul devine un sclav doctrinar al sistemului si orice investigatie a
invataturilor este dispretuita sau chiar pedepsita cu excomunicarea.

DENUNTAREA TUTUROR CELORLALTE ORGANIZATII RELIGIOASE. Miscarile religioase false se prezinta drept detinatoarele exclusive ale adevarului.
Refuza sa accepte ca o alta organizatie religioasa poate sa cunoasca (detina)
adevarul.

FLEXIBILITATEA DOCTRINELOR. Uneori se fac schimbari majore ale invataturilor, datorita unor situatii specifice.
Incearca cu disperare sa ascunda aceste schimbari doctrinare de orice investigatie
istorica. Multe din aceste organizatii dobandesc un avantaj zdrobitor activand
in tari unde trecutul lor este complet necunoscut. Exploateaza ignoranta fata
de ei a cetatenilor unor tari unde informatiile cu privire la trecutul lor rusinos,
nu ajung sau nu exista deloc.

CONDUCERI AUTORITARE. Conducatorii sau fondatorii acestor miscari pretind (in mod direct sau indirect)
inchipuite calitati mesianice ca temei al autoritatii lor. Tind sa pretinda supunere
absoluta. Liderul cultului este plasat pe piedestalul divinitatii. Odata ajunsi
sub influenta cultului putini membrii mai indraznesc sa o puna la indoiala.

Uneori persoanele care-si aroga astfel de pozitie sunt inlocuite de organizatii,
sau de conducerile lor (vezi, “corpul de guvernare” – Martorii lui Iehova), a
caror autoritate si calauzire divina in decizii, de asemenea, nu poate fi chestionata.

INCREDERE IN ALTE TEXTE SACRE DECAT SCRIPTURA. Alte carti castiga intaietate fata de Scriptura si o interpreteaza. Biblia
este eclipsata de “revelatiile” mai noi, care de obicei, provin de la liderii
sau fondatorii grupului.

MANTUIREA PRIN FAPTE. S-ar putea sa sustina mantuirea prin har si prin credinta, dar sa pretinda
fapte omenesti, pentru a adauga la jertfa primita de Dumnezeu a Domnului Isus.
Aceasta conceptie reprezinta ilustrarea esentiala a falsului Crestinism. Reprezinta
pervertirea harului minunat al lui Dumnezeu si darul fara plata al mantuirii prin
moartea si invierea lui Isus.

CE ESTE UN CULT? Definitie: Un cult este un grup de oameni ce depind (stransi in jurul interpretarii
specifice a Scripturii) de interpretarea neconforma (de catre un om, lider proeminent,
sau o organizatie autoritara) principiului literar, istoric si lingvistic, a Bibliei,
de catre un om sau o organizatie religioasa, care pretinde sa se armonizeze cu
Crestinismul biblic, dar negand doctrinele fundamentale ale Trinitatii, Dumnezeirii
lui Isus Hristos, Personalitatii Duhului Sfant, jertfei de ispasire a lui Isus,
mantuirii prin har si prin credinta, invierii trupesti a lui Isus si autoritatii
finale a Scripturii.

TERMENUL “CULT” ARE IN PREZENT APROXIMATIV TREI UTILIZARI:

1) Desemneaza un alt mod de inchinare; cuvantul deriva din latinescul “cultus”,
care inseamna mod de inchinare, ritual, liturghie, venerare. De exemplu, “cultul”
(modul de inchinare) crestin ortodox al Bisericii Ortodoxe Romane este diferit
de “cultul” (modul de inchinare) al Crestinilor dupa Evanghelie sau,

2) cuvantul este un termen peiorativ, depreciativ pentru o miscare religioasa
care nu face parte din ceea ce se crede a fi “biserica de stat” si “singura pastratoare”
a traditiei crestine. Aceasta utilizare este o confuzie a termenului si o utilizare
rautacioasa inspirata de interese partizane si de nerecunoasterea Scripturilor
ca unic etalon de credinta. Este o utilizare la care recurg unii ziaristi, politicieni,
oameni religiosi, sociologi, etc. Confuzia este inevitabila la aceia care nu au
nici o pozitie religioasa. Sau,

3) termenul indica o miscare devianta de la crestinismul biblic, negand doctrinele
fundamentale ale acestuia. Aceasta utilizare este determinata de criterii teologice
si acestea sunt cele ce trebuie sa determine categorisirea.

CARE ESTE ORIGINEA CULTELOR? DE UNDE AU APARUT? Citind pasajele urmatoare veti avea o descoperire socanta! 1Ioan 2:18, 19; 2Petru
2:1-2; 1Tim.4:1. Din mijlocul nostru! Cultele sunt “politele neplatite ale Bisericii!”.
Cauze: analfabetismul biblic, indiferenta fata de doctrina, lipsa de discernamant
doctrinar, etc.

CARE ESTE SECRETUL SUCCESULUI LOR? “Multi ii urmeaza”, ne spune Biblia. 1Ioan 4:5; 2Tim.4:3; 2Tim.4:4. Sunt energizate
de o imitatie a originalului Iisus, a Hristosului Biblic: 2Cor.11:3-4, 13-15;
Gal.1:6-10. “Hristosul” cultelor este : “Un alt Iisus”, aducãtorul “unei alte
evanghelii” si dãtãtorul “unui alt Duh” !!

CUM SE DEMASCA SISTEMELE RELIGIOASE FALSE? CUM SE DEPISTEAZA, DESCOPERA FALSURILE
SPIRITUALE?

* APLICAND TESTUL SCRIPTURII. Care este acesta? 1Ioan 4:2,3; 2:22,23 sau Efeseni 5:13

- Aceste doctrine trebuie privite din “lumina” invataturilor Bibliei, atunci
sunt date la iveala, demascate, descoperite. Scriptura reprezinta criteriul obiectiv
al acestui test.

* PRIN COMPARATIE CU HRISTOSUL BIBLIC. Puneti aceeasi intrebare pe care a pus-o Isus in Matei 16:13,14,15. Cine zic
….(puteti completa d-voastra, cu numele celor ce spus ca vin in Numele lui Dumnezeu)
ca este Isus? Sa intrebam cine zic acesti “profeti”, aceste organizatii cultice
si biserici pseudo-crestine, ca este Hristosul. Daca descrierea lor a Domnului
Isus nu se potriveste cu cea a Bibliei atunci, ei nu-l predica pe adevaratul Isus
Hristos, ci un “altul”, despre care Apost.Pavel ne-a avertizat: “Intr-adevar daca
vine cineva sa va propovaduiasca un alt Isus pe care noi nu l-am propovaduit,
sau daca este vorba sa primiti un alt duh pe care nu l-ati primit, sau o alta
Evanghelie, pe care n-ati primit-o, oh, cum il ingaduiti de bine !” (2 Cor.11:4).
Asemenea credinciosilor din Corint, si d-voastra trebuie sa fiti constienti ca
exista un alt Isus, unul fals, care este “Hristosul cultelor”, o versiune falsificata
a Hristosului descris in Biblie si care a umblat pe acest pamant acum 2.000 de
ani, care a murit pe cruce pentru pacatele noastre si care a fost propovaduit
de apostoli ca fiind Mantuitorul nostru. Daca treceti crezurile oricui, prin filtrul
Cuvantului lui Dumnezeu, veti fi la adapost de aceste versiuni falsificate ale
Mantuitorului!

Sunteti dispusi sa faceti pentru adevar ceea ce cultele fac pentru o minciuna?”

SURSA: Asociatia crestina ”Lumina lumii”- http://www.luminalumii.ro/domenii/info_identif_secta.html

   SURSA : http://www.martorii.com

1. Vi se cere sa nu puneti intrebari in privinta grupului, deoarece conducatorii
   sunt onesti, va vreau binele   si trebuie sa aveti incredere in ei?
2. Se incearca ca vi se impuna anumite alegeri in viata dumneavoastra?
3. Vi se cere sa nu cautati sa aflati de ce cineva a parasit grupul si sa acceptati
   explicatiile pe care vi le dau responsabilii, de exemplu: “A cazut in pacat, nu
   a acceptat sa fie corectat, nu era deschis, inima sa era rea, nu vroia sa devina
   cu adevarat un discipol…”?
4. Daca aveti intentia sa plecati, vi se spune ca aceasta biserica e “singura care
   practica adevarul”? Ati fost amenintati ca veti ajunge in Infern?
5. Se pune accentul pe lipsurile dumneavoastra? Se remarca faptul ca performantele
   dumneavoastra nu corespund exigentelor Bibliei?
6. Vi se fac observatii despre comportamentul dumneavoastra, despre faptul ca nu
   sariti in ajutorul unui Responsabil cand acesta va cere acest lucru?

+.+-=-+.+ 20 -+.-+=+-.+- Exista tendinta de a denigra alte biserici si de a scoate in evidenta meritele
bisericii dumneavoastra? Vi se da exemplul unor persoane pentru a va arata ce
trebuie sau nu trebuie sa faceti?

7. Au “>Au membrii grupului tendinta de a alege “exemplele bune” din cadrul grupului,
   chiar daca  alte grupuri exterioare fac acelasi lucru?
8. Au tendinta de a-i denigra pe ceilalti pentru a parea mai buni?
9. Va impiedica sa cititi tot ceea ce este negativ la adresa grupului? Vi se recomanda
   sa nu cititi nici o ” title=”o”>o critica care le este adresata pentru protectia dumneavoastra
   spirtuala?
10. Vi se recomanda sa participati la toate activitatile, in caz contrar, fiind pusa
    in discutie spiritualitatea dumneavoastra?
11. Sunt aroganti? Cer supunere oarba?
12. Aveti sentimentul ca sunteti manipulati in mod subtil prin fraze de genul:

“Adevaratii crestini se supun conducatorilor lor.”

“Daca l ‘ai urma pe Isus, ai intelege ca ceea ce iti spun este adevarat”

“Adevaratii discipoli il asculta pe Isus fara sa discute.”

• Sectele au principii de baza identice cu principiile credintei crestine;
• Sectele deformeaza sau neaga persoana lui Isus, Fiul lui Dumnezeu;
• Ele critica in mod sistematic celelalte biserici;
• Isi exploateaza financiar adeptii.

• seminarii cu obiective neclare;
• persoane care fac presiune asupra voastra;
• persoane prietenoase in mod exagerat;
• persoane care au solutii simpliste la problemele lumii;
• persoane care va invita la reuniuni gratuite, fara sa va spuna clar intentiile
  lor.

• nu stiti ca veti putea parasi reuniunea in orice moment;
• nu stiti ce se va intampla in cursul intalnirii;
• nu stiti ce asteapta ceilalti de la voi;
• nu-l cunoasteti pe Responsabilul grupului, credinta si ideile sale;

“Cand ii intalniti pe oamenii cei mai prietenosi pe care i-ati cunoscut vreodata
si intrati in grupul cel mai simpatic din cate ati frecventat, cand vi se pare
ca liderul acestuia este cel mai inspirat, atunci veti afla ca obiectivul grupului
este ceva ce nu ati sperat ca se poate realiza si va veti da seama ca tot ceea
ce se intampla este prea frumos ca sa fie real, atunci este posibil ca totul e
prea frumos ca sa fie real.”

Astept cu interes intrebarile voastre si, mai ales, marturii si pareri despre
acest subiect.